Dulceaţa de vişine, uimitorul dulce acrişor

Ei bine, dacă este vară, este perioada dulceţurilor şi gemurilor pe care, cu grijă si dragoste, le prepar pentru a avea la iarnă  un dram din parfumul verii. Dulceaţa de vişine este în capul listei cu mici plăceri de seară, când în dorinţa de a „gustări” ceva dulce,  ea este preferata pe lângă o ceaşcă de ceai de mentă sau chiar aruncată şi rostogolită împreună cu o clătită.

Ingrediente:

1 kg vişine fără sâmburi

1 kg zahăr

1 lămâie

1 linguriţă sare de lămâie

1 baton scorţişoară

½ păstaie vanilie

 Preparare:

Spală vişinele, apoi curăţă-le de codiţe şi sâmburi. Este bine să faci într-o tură cam 2 kg de vişine curăţate (deci vei avea nevoie cam de 2 ½ kg de vişine).

Aşează într-un bol un rând de vişine, un rând de zahăr, şi tot aşa până ce termini , dar este bine ca ultimul strat să fie cel de zahăr. Lasă aşa câteva ore, căci, darnice cum le ştiu, vişinele se vor scălda într-un sirop dulce acrişor,  şi zahărul se va fi topit aproape tot. Răstoarnă totul într-o cratiţă cu fund dublu şi pune la fiert la foc destul de mare până începe să fiarbă, după care, dai focul mai mic. Trebuie să stai la cratiţă (şi asta la modul cel mai real posibil!) pentru a lua spuma care se umflă cu repeziciune. Stoarce lămâia şi adaug-o la vişine împreună cu  coaja pe care, să nu uiţi, o vei scoate la finalul fierberii.

Aşa cum îţi spuneam, vişinele nu au un parfum pe care să-l poţi păstra pentru mai târziu, deci poţi să-i dăruieşti tu un parfum ca o mică compensare pentru darul său.  Pune deoparte ½ cană din siropul de vişine unde vei înmuia puţin pe foc păstaia de vanilie.

Mie îmi place foarte mult scorţişoara, aşa că am adăugat la fiert un baton de scorţişoară pe care îl vei scoate la finalul fierberii. Să nu uiţi să pui sarea de lămâie, care, împreună cu lămâia, păstrează culoarea vişinie a dulceţei şi o fereşte de zaharisire. Adaugă şi siropul cu parfum de vanilie şi fierbe în total cam 1 ½ oră. Stinge focul şi lasă aşa până a doua zi când vei cerceta cât de legat este siropul. Pune la fiert la foc potrivit (trebuie să fii atent căci mai poate face spumă pe care trebuie s-o culegi). Cam după o oră faci testul „picăturii”: înmoaie o lingură sau spatulă din lemn în siropul care fierbe, apoi laşi să se scurgă pe o farfurie ultimele 3-4 picături – dacă picăturile căzute rămân rotunde precum mărgelele, atunci să ştii că siropul este destul de închegat. Poţi închide focul căci truda ta a luat sfârşit.

Lasă la răcit. Eu întotdeauna pun dulceaţa rece în borcane; aşa poţi repartiza uniform siropul şi fructele. Astupă gura borcanului cu un strat de celofan sau 2 straturi de folie alimentară, după care închizi cu capacul borcanului.

Aşează-l în cămară lângă alte gemuri şi dulceţuri, fala cămării tale, căci la iarnă te vei bucura de ele precum un copil răsfăţat de bradul de Crăciun.

Vişinele, ei bine, vişinele sunt ceva aparte, cu un parfum aproape inexistent, compensează prin gustul său unic tot ce pierde prin parfum. Plimbă în gură o vişină coaptă, închide ochii  şi vei descoperi cu uimire ce plăcută răcoare şi visare la valuri înspumate de mări îndepărtate îţi cuprinde trupul parcă obosit uneori de atâta alergătură! Merită să-ţi pui deoparte această plăcută simţire, măcar într-un borcănel cu dulceaţă, gust dulce acrişor pe care, cu multă dărnicie, ţi-l oferă ca ofrandă fără prea multă fală vişinele.