Totuşi, la un moment dat, curiozitatea mă îndemnă să cunosc semnificaţia colivei ca apoi, fără prejudecăţi, să pot să mă răsfăţ cu un desert deosebit fără să-l asociez cu moartea. Poate fi un desert minunat pe care să-l serveşti fără frică: este foarte sănătos.
Coliva a fost introdusă în practica Bisericii în vremea împăratului Iulian Apostatul (361-363), care, dorind să-i bajotcorească pe creştini, a dat ordin guvernatorului oraşului Cosnstantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor în prima săptămână a Postului Mare. Sfântul Teodor, apărându-I în vis Arhiepiscopului Eudoxie al Constantinopolului (360-370) i-a poruncit acestuia să-I anunţe pe creştini să nu cumpere nimic de la piaţă, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert cu miere.
La început grâul fiert a servit ca hrană, si mai apoi la pomenirea morţilor, după modele şi tradiţii care existau deja în lumea păgână a timpului.
Ea este totodată o expresie materială a credinţei noastre în nemurire şi înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul însuşi le-a înfăţişat ca simboluri ale învierii trupurilor
Auzisem tot felul de reţete care mai de care împovărătoare, ca şi cum a fierbe arpacaşul este un ritual pe care nu mulţi sunt în stare să-l ducă la bun sfârşit. Ei bine, nu este chiar aşa, ci doar cu puţină pricepere, dar cu multă voinţă, şi aşa cum spuneam deunăzi, cu ceva chef, reuşeşti.
Este adevărat, că am avut mai multe încercări până când am înţeles că unele mici detalii pot schimba în favoarea mea ceea ce cu trudă am încercat să gătesc.
Deci, la drum! Începem incursiunea într-o călătorie care, fără să exagerez, îmi pare mistică şi încărcată de semnificaţia nemuririi!
Ingrediente:
- 1kg arpacaş
- 1 kg zahăr
- 600-700 gr miez de nucă
- dulceaţă pentru ornat desertul
- sau bomboane de ornat (coliva)
- esenţă rom şi vanilie
- coaja rasă de la 1 portocală şi 2 lămâi
Preparare:
Înainte de a încerca să prepar singură coliva, m-am documentat citind mai multe reţete, şi sincer să-ţi spun am rămas nedumerită căci fiecare reţetă îmi indica alte proporţii între ingrediente, altă cantitate de apă, şi altele. Eu, în încercările mele, am reuşit să fac un compromis cu tot ce-am citit, încercând să fac ceva bun şi fără prea multe complicaţii. Este adevărat că nicio reţetă nu-mi explica, aşa cum se face cu începătorii, cum se procedează mai amănunţit pentru a ieşi o colivă foarte bună. Poate că a fost mai bine, căci în încercările mele, am reuşit să înţeleg unele operaţiuni care trebuiesc făcute ca să iasă o colivă bună.
Deci, hai să ne apucăm de treabă, nu este timp de vorba acum. Pentru început spălăm în foarte multe ape arpacaşul. Citisem într-o reţetă că de 12 ori (oare de ce?). Nu am numărat niciodată în câte ape am spălat arpacaşul ,dar pot să-ţi spun prietene drag, că au fost destul de multe, până când apa rămâne curată.
Poţi freca în palme arpacaşul şi vei simţi mângâierea plăcută a spicului de grâu cu parfumul macilor ascunşi în lan. Ce poate fi mai plăcut decât adierea vântului plăcut al verii când îşi răsfiră pletele din nori în dorinţa ta de a călători pe meleaguri neumblate? Ei bine, aceasta este coliva, dorinţa de trăi puternic şi intens, fără prejudecăţi şi frici inexplicabile!
Ei bine, pune la fiert arpacaşul. Aici este o adevărată teorie, iar eu voi încerca să-ţi explic ceea ce eu am făcut: am răsturnat apă fierbinte peste arpacaşul din oală, iar cantitatea de apă… aici eu contrazic alte reţete. Prefer să pun apă mai puţină peste grâul pus la fiert, şi dacă mai scade, mai pun în completare (de preferat tot fierbinte). Şi acum să-ti explic de ce fac aşa. Am avut surpriza, deloc plăcută, să pun apă ca în reţetele citite, iar la sfârşit să iasă prea moale coliva.
Atunci, în timpul fierberii, când constat că mai trebuie apă, pot pune puţin câte puţin.
Un lucru foarte important, poate chiar cel mai important, atunci când termini de fiert grâul, el trebuie să fie foarte vârtos, că abia de poţi să-l amesteci.
Dar să revin la fiert. Să amesteci din când, dar nu exagera, este mai bine ca focul să fie foarte mic, iar eu am pus întotdeauna capacul peste oală (necesită să completezi mai rar cu apă). Când bobul de grâu este aproape fiert (să fie foarte puţin tare când îl guşti) trebuie să se fi evaporat toată apa, iar arpacaşul trebuie să fie foarte vârtos în compoziţie. Pune capacul peste oală şi închide focul. Lasă aşa cam 1 oră, grâul se va umfla puţin şi nu va ma fi crud deloc. Cred că această fază de lucru reprezintă reuşita, restul ţine de finisare şi faţadă.
Lasă să se răcorească puţin arpacaşul după care răstorni în oală zahărul pe care îl amesteci cu grâul. Sa nu te sperii, toată compoziţia se va înmuia îngrijorător, va deveni chiar apoasă (din cauza zahărului). Amestecă bine şi lasă să se răcească. Pentru că durează destul de mult timp toate aceste operaţiuni ai doua variante: prima, faci toate operaţiunile de mai sus într-o după amiază, şi pui la răcit până a doua zi, sau a doua, începi de dimineaţă, iar în pauza de răcire a grâului cu zahărul, poţi să te odihneşti sau să faci altceva.
După ce s-a răcit grâul, începe prima parte a finisării. Dacă îţi plac aromele artificiale, atunci poţi pune esenţă de vanilie şi rom. Adaugă coajă rasă de lămâi şi portocale.
Nucile! Da, nucile sunt ingredientul principal; alăturat grâului, cele două fiind precum siamezele, se iubesc cu disperare şi fără putinţă de separare. Să nu te laşi păcălit: la cofetărie nu au nuci (doar de miros), ingredientul fiind nuca de cocos şi biscuitul ras. Da, ar trebui să-ti spun ceva şi despre biscuiţi, dar puţin mai încolo! Rumeneşte miezul de nucă foarte puţin în cuptor, toacă-l mărunt. Eu îl mărunţesc la blender, dar dacă nu ai, nu-i bai, îl toci în maşina de tocat. Cantitatea este variabilă (mie aşa mi se pare). Dacă ai mai puţină nuca, 400-500gr. poţi completa cu nucă de cocos (deşi eu nu aş face acest lucru), iar dacă ai mai mult, este minunat!!!
Dacă doreşti s-o împarţi pentru amintirea unei fiinţe dragi, atunci te sfătuiesc să aşezi coliva în pahare pe porţii. Ornează aşa cum îţi place, dar încearcă înainte bomboanele, sa nu-ţi rupi dinţii . Când ornezi direct pe colivă este bine să-i faci înainte un înveliş.
Pui deasupra peste colivă biscuit ras, sau cocos, după care ornezi cu bomboane. Deşi nu prea mi-a plăcut să fac acest artificiu (eu aşa îl numesc), să ştii că, dacă ornezi cu bomboane direct pe grâu, în câteva ore bomboanele se topesc parţial şi lasă sirop pe suprafaţa colivei. Nu prea este plăcut, şi, vă garantez, este frustrant, ca, după atât de multe ore, un amănunt atât de mărunt să-i strice aspectul.
Şi, dacă te-ai hotărât să-ţi încerci sentimentele şi ai făcut doar un desert, poţi să-l ornezi aşa cum îţi place. Eu am ornat cu puţină dulceaţă de coacăze, dar cred că merge cu orice fel de dulceaţă.
Indiferent pentru care variantă te-ai hotărât să fierbi grâul, este o experienţă unică în universul bucătăriei tale. Simbolul nemuririi frământat în mâinile tale îţi dă fiorii unei atingeri delicate de înger. Să ştii că este un desert delicat, deşi la prima vedere nu pare aşa. Cât de bine se împacă miezul delicat de nucă cu boabele de grâu şi parfumul lămâilor. Închizi ochii şi păşeşti pe un câmp înverziţ plin cu maci roşii precum obrajii copiilor cu miros de lapte! Şi nu poţi să nu te înfiori la gândul că, la un moment dat, vara îţi va răsfira privirile către copacii înverziţi şi dulcele miros de grâu copt îţi va aduce aminte de dragostea ce-o poţi tuturor celor dragi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu