Este căsuţa
noastră la care visam în seri târzii, atunci când, obosiţi , de pe drumuri şi
şantiere prăfuite, lăsam capul pe umărul lui Paul şi ne gândeam la o grădină
plină de flori, cu trandafiri parfumaţi, undeva departe de zgomotul oraşului
prăfuit, un loc uitat de lume, liniştit, arhaic, şi plin de oameni cu bun simţ.
Cam mult nu?!
Şi ce pot
să-ţi spun? A fost ca un fulger, ceva neaşteptat, un anunţ în ziar, după care,
deplasare la faţa locului. Era un ianuarie plin de zăpadă, iar drumul, mai mult
de jumătate, a fost cu ceaţă,obositor şi fără prea multe perspective
încântătoare, dar când ne-am apropiat, ca prin farmec ceaţa a dispărut şi în
faţa ochilor ni s-a înfăţişat o privelişte mirifică. Cerul, de un albastru
ireal, albastru plin de mister si dorinţe, încadra munţii din depărtate, munţi încărcaţi
din belşug cu zăpada albă şi pură. Era, parcă, o imagine din stampele japoneze,
încărcate de semnificaţii, simboluri, simplă, dar expresivă.
Când am
ajuns, a fost dragoste la prima vedere. Paul a iubit-o din prima clipă, era
vrăjit de Ea, de parcă se cunoşteau din mai multe vieţi trăite împreună şi,
meritul lui, a văzut la Ea
ceea ce eu am văzut mult mai târziu, o perspectivă de ansamblu la cum avea să
arate Ea în final.
Au urmat
luni întregi de muncă şi şantier, alergătură, drumuri lungi şi obositoare între
casa de la oraş şi cea de la munte sau, cum cu duioşie am numit-o, Moşia. Am visat lângă şi cu Ea,
am plâns şi am fost fericiţi cu ea, am muncit cot la cot cu echipa şi când a
fost funcţională pot spune că ea, căsuţa, s-a mai născut odată, precum pasărea Phoenix din cenuşă.
Am
construit vise, care, după multă trudă, au început să devină realitate. Am scormonit
în cufărul cu amintiri al României, cufăr atât de bogat, şi am ajuns la
concluzia că arhitectura românească tradiţională este, prin simplitatea sa
pură, plină de bun simţ, aşa cum era odinioară românul, practică şi
echilibrată, iar la estetică fără cusur.
Nici acum
nu este totul gata, dar, am încetinit ritmul căci este obositor şi timpul nu ne
permite să stăm prea mult aici. Dar. De fiecare dată când sosim la Ea, avem câteva ceva de
terminat, de vopsit, de adăugat. Este o adevărată încântare această muncă,
căci, de această dată, o facem pentru sufletul nostru, deşi, fiecare proiect în
parte reprezintă un copil.
Să nu te
gândeşti că aşa arăta, precum în fotografiile de aici, nu-ţi voi povesti despre
aventura noastră de a transforma o casă de la ţară, casă ce a fost mutilată în anii trecuţi. Am să povestesc toate
aventurile noastre pe un alt blog de suflet al meu http://arhitectura-arta-design.blogspot.com/
Este o
căsuţă de 100 de ani, cu o istorie destul de zbuciumată, ce a găzduit copii la grădiniţă sau chiar postul de
Poliţie în ani foarte îndepărtaţi. Ne-a plăcut la ea stilul aproape
intact al arhitecturii tradiţionale româneşti, deşi coteţele şi fânarele ocupau
pe jumătate curtea din spate, destul de mică, învelitoarea din tablă trona ca o
pălărie ruginită şi găurită, iar gardul, deşi în zonă de munte, era din şipci
metalice şi îmi zgâria retina în contrast cu pădurea verde şi foşnitoare din
depărtare.
Au trecut
trei ani de atunci, şi, cu multă muncă şi trudă, trandafirii, deşi micuţi, înfloresc
şi-mi dăruiesc în fiecare zi porţia de
parfum, iar iasomia mă răsfaţă la fiecare început de vară.
La
fereastra dormitorului, în fiecare dimineaţă, flori de muşcate roşii, liliachii
şi roz îmi mângâie privirea împreună cu razele dulci ale soarelui. Te invit la
un mic tur în grădina mea de vis.
Grădina din
faţa casei este doar primul pas spre mica noastră Moşie. Este o grădină cu
flori puţin pretenţioase, care să reziste la multe zile de secetă şi ierni
geroase. Dar oricum, trandafirii, deşi la început de drum, sunt nelipsiţi.
După care
urmează terasa şi grădina care ne oferă intimitate, mult verde şi câteva flori
pentru culoare
Ea este
micuţa noastră Jojo, pe restul îi vei cunoaşte mai târziu.
În faţă
flori, iar în spate, cămara cu bunătăţi
În drum
spre grădina cu aromatice şi altele
După un
gard mic, mai mult de delimitare a unui spaţiu, este o grădină micuţă, uneori
chiar neglijată, dar care se încăpăţânează să-mi dăruiască în fiecare an coşuri
întregi cu păstăi aurii şi dolofane, miresme încântătoare de tarhon, cimbru,
busuioc şi creson, podoabe de acrit borşul din frunze lunguieţe de măcriş şi
coroniţe pentru întronat ciorbele, leuşteanul. Dar să nu uit de minunatele
mingi verzulii, guliile care-mi înnobilează ciorbele şi supele.
Şi să mai pomenesc de zmeura cea parfumată şi
afinele care mă răsfaţă cu dulceaţa lor în fiecare iarnă alături de un morman
de clătite aburinde.
Toate
acestea sunt nimic pentru unii grădinari, dar mie îmi pare că este Grădina mea
de Vis, este locul unde uit de toate şi unde am simţit că El, Pământul îmi
dăruieşte o clipă de fericire, unică, nemuritoare şi împlinită alături de
familia mea şi de Ea, Moşia noastră.
Şi alături
de Jojo, pe care ai cunoscut-o puţin mai devreme, iată şi pe ceilalţi prieteni
pe care îi luăm în permanenţă cu noi:
Bibi, dulce, iubitoare şi alintată
Bibi, dulce, iubitoare şi alintată
… şi o
guralivă nelipsită de la masa cu bunătăţi, Chanel (de la Coco!!!)
Şi
acum flori pentru tine, bunul meu prieten.
Când sunt
în drum spre Ea, am emoţii precum un adolescent mereu îndrăgostit, şi de
fiecare dată când ne întâlnim parcă este pentru prima oară. Îmi răsfaţă ochii
cu un verde parcă unic, puternic şi intens pe care îl regăsesc în sentimente tumultoase, îmi ofertă un aer
proaspăt de parcă acum îl descopăr ca pe o comoară, iar florile sunt o
adevărată încântare, sunt simple, dar pline de culoare, nu sunt grupate, ci
s-au îmbrăţişat parcă într-un sărut prelung şi diafan, ochiul boului zâmbind
şăgalnic unui trandafir ce agale îşi răsfiră petalele parfumate peste florile
aurii de gazanii. Şi puţin mai la dreapta se întinde puţin timid un gutui,
care, deşi are doar un an, îşi întinde ramuri tremurânde spre o rodie ce se
încăpăţânează să reziste gerului de peste iarnă şi să înflorească în fiecare
primăvară.
Dar, aşa
cum îţi spuneam, atunci când iubeşti ceva cu disperare, pot găsi comoara pe
care, poate, niciodată nu am crezut că o voi descoperi. Nu este cu cocoşei de
aur, nici diamante sau nestemate, ci este Ea, căsuţa viselor mele, acolo unde
îmi voi regăsi clipele din copilărie la bunici, alături de vise ce acum se
împlinesc şi iubiri ce parcă în adolescenţă le-am pierdut alături de un buchet
imens de flori. Întind mâna şi mângâi cu duioşie roua revărsată peste firele
moi de iarbă, închid ochii şi-mi umplu pieptul cu parfumul de Grădină căci în
curând, când voi ajunge în oraşul prăfuit, toate acestea mi se vor părea un
basm, o iubire îndepărtată la care, în clipele de linişte, mă voi gândi la Ea cu disperare şi cu dorinţa
mereu născută de a reveni la Ea
cât mai des cu putinţă.
O iubesc şi
mă iubeşte, simt asta, o aştept şi o caut mereu, aşa cum un adolescent îşi
caută cu înfrigurare jumătatea, cu emoţii şi bâlbe de îndrăgostit, cu roşu în
obraji şi privirea pierdută în zare în
căutare de răspunsuri.
Să nu te
superi dacă, din când în când, mai uit de tine (ştii bine că nu este aşa!), dar
să ştii că atunci sunt cu Ea; ne îmbrăţişăm, şi ne iubim cu frenezie, şi,
indiferent de anotimp, eu îi dăruiesc Ei clipe de prietenie, iar Ea îmi
dăruieşte de fiecare dată cununi de vise împlinite, parfum de trandafiri,
bulgări de nămeţi ce-mi împodobesc Crăciunul şi poate, ce este cel mai
important, liniştea şi dragostea căminului meu.
Şi toate
florile să fie în dar celor care mâine îşi serbează ziua de Sfânta Fecioară
Maria!
Cata frumusete Gratzi!!!Ti se lipeste de sufletel!Numai bucurii sa aveti la Mosia voastra minunata!
RăspundețiȘtergereMultumesc din suflet Ruxy!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu multa prietenie! O seara placuta,
Superba Mosia voastra. Un adevarat camin. S-o stapaniti cu sanatate.Si multumec pentru fotografiile minunate.
RăspundețiȘtergereMultumesc Brindusa,
RăspundețiȘtergereEste foarte adevarat ca cel mai important lucru este sanatatea pentru ca mai apoi, sa te bucuri de tot ceea ce poti sa realizezi.
Multumesc pentru aprecieri.
O seara placuta,
sigur asa arata in rai, savurati cat mai mult acest colt de rai!
RăspundețiȘtergeresa-l stapaniti sanatosi !
Draga mea Gratziela,nu-mi gasesc cuvintele potrivite...dar pot spune doar atat:M-AM INDRAGOSTIT DE MOSIA TA.........!
RăspundețiȘtergereIti doresc sa fiti sanatosi si sa va bucurati cat mai mult timp de "acest rai de pe pamant"
Te pup cu drag si o seara minunata!!!
PS Acum ma duc la culcare...cu ochii plini de culori si un zambet de placere....
E superba!! M-a incantat fiecare fotografie in parte!
RăspundețiȘtergereNu am cuvinte sa iti spun cat de mult imi place "Mosia", cu cat bun gust ati amenajat casuta si curtea.
RăspundețiȘtergereIar Chanel pare adorabila!!! Sa o stapaniti sanatosi si sa va bucurati de ea. Cristina
Pe langa faptul ca e foarte frumoasa ,,Mosia'''foastra mai si povestesti de ti se topeste inima!
RăspundețiȘtergereSa fiti sanatosi si fericiti acolo!
o zi buna iti doresc!
Mandala,
RăspundețiȘtergeremultumesc din suflet buna mea prietena! Poate asa imi justific si eu putin zielele cand nu mai vin in vizita virtuala la niciun prieten.
O calda imbratisare!
Multumesc Petronela,
RăspundețiȘtergereTrebuie sa recunosc ca mai sunt foarte multe de facut, urmatorul pas la primavara sunt obloanele (imi plac la nebunie, si sunt si practice!!!).
Multumesc ca am putut sa-ti umplu, macar pentru cateva minute, sufletul si ochii cu nestemate de culori, dar, am vazut ca si tu ai un colt de Rai, asa cum are si Mandala, si multi altii, caci pentru fiecare exista un colt de rai!
Te pup si-ti urez o seara placuta.
Multumesc Alexandrina,
RăspundețiȘtergereMi-a fost foarte greu sa aleg dintr-o multitudine de fotografii. Tare greu m-am hotarat pe care sa le aleg.
O seara placuta!
Multumesc Cristina,
RăspundețiȘtergereSuntem de acord (eu si Paul) ca aproape intotdeauna, simplitatea este esenta bunului gust. Nu stiu daca place si altora cum am amenajat casuta, dar asa mi-am dorit-o: alba (pura!) si cu flori cat mai salbatice.
Multumesc Alynusa,
RăspundețiȘtergereMa bucur daca am reusit ca in cateva cuvinte, sa pot exprima ce simt pentru aceasta casuta si ce reprezinta ea pentru noi!
Pupici,
Cat de frumoasa, cat de iubitoare ,cat de calda ..........totul cu gust........iar tu se simte ca o iubesti,asa de frumos vorbesti despre EA.
RăspundețiȘtergereSa o satpiniti sanatosi,sa va bucurati de ea si sa va aduca numai bucurii!
Multumesc mult Maria,
RăspundețiȘtergereSe spune ca rostul omului pe pamant este sa faca o casa, si macar un copil.
Pot spune ca sunt implinita, ceea ce doresc tuturor la fel.
Foarte frumos, mirific!
RăspundețiȘtergereSa o stapaniti sanatosi!
Multumesc Miha,
RăspundețiȘtergereSanatatea este ingredientul principal pentru ca sa te poti bucura de tot ce te inconjoara.
cu drag,
Cred ca este intruparea perfecta a viselor. O meritati si e musai sa va bucurati de ea si nu oricum ci impreuna. Sa fiti sanatosi .
RăspundețiȘtergereMultumesc Dan si Ionela,
RăspundețiȘtergereEste, asa cum spuneam, un vis pe care am putut sa ni-l realizam (ceea ce doresc tuturor din aceasta lume!!!). Este mica, poate chiar modesta, dar nu doream ceva mai mult (poate ca ne puteam permite), dar atat am considerat ca avem nevoie pentru a fi fericiti; atata ne-am dorit! Si da, aveti dreptate, tot ceea ce realizezi trebuie trait la intensitate maxima alaturi de famile si cei dragi.
cu drag,
Draga mea,
RăspundețiȘtergereCumva nu am nimerit pana acum aici, iar acum am ramas cu gura cascata total. Nemaipomenit de frumos ati facut totul, iar gradina este un adevarat colt de Rai (cum au spus si altii inaintea mea mia sus), exact asa cum am eu inca in minte gradinile maicutelor de la Agapia. Si cu atat mi se pare mai fantastic ce ati reusit sa faceti, cu cat astazi in Romania, tot mai rar vezi astfel de gradini, gazonul englezesc si celelalte plante occidentale, evident la mare moda la noi in tara, inlocuiesc tot mai des plantele noastre, specifice Romaniei....
Sa va ajute Dumnezeu sa va bucurati cat mai mult de toate!
Cu drag,
Mihaela
PS Sa-ti mai spun cum visez eu o casuta mica din chirpici si lemn, varuita frumos, cu o gradina mare (exact ca a ta), cu fantana, pridvor si prispa????? Intr-o buna zi, cand copiii sunt deja mari si nu mai au nevoie de mine, imi voi indeplini neaparat acest vis..
Draga Mihaela Walter
RăspundețiȘtergereIti multumesc.
Singurul lucru pe care nu l-am facut: o soba in bucatarie. Mi-am dorit o bucatarie mare si am renuntat la soba. Dar in aceasta vara imi voi termina bucataria de vara si acolo am sa-mi fac o soba. Imi aduc aminte de soba de la bunicii mei, soba din lut pe care bunica o repara si zugravea in alb in fiecare zi.
Cat de placut este sa miroase in casa a lemn ars. Tare placut este oarna la gura semineului.
Am sa postez fotografii de iarna, este un vis. Pacat ca iarna ajungem mai rar acolo. Acum sunt drumurile blocate de viscol.
Cu drag
Acum te inteleg mult mai mult.
RăspundețiȘtergereMultumesc Gia,
RăspundețiȘtergereChiar ma bucur caci imi esti tare draga, pentru ca esti un om deoseit.
Ce mosie frumoasa ai! Imi trebuiesc pe putin 10 ani sa ajung la nivelul tau.E de munca.Sa o stapinesti sanatoasa si sa te bucuri de ea multi ani i.
RăspundețiȘtergereAura, este o casuta micuta, are doar 100mp, fara terasele care mai sunt vreo 80mp. Dar imi este tare draga. Si muncesc cu atata placere la gradina. Niciodata nu am stiut ce inseamna munca la gradina pentru ca am fost "pui de apartament", dar acum am "gustat" din placerea si parfumul gradinii. Nu este ceva mai fumos si mai placut decat o gradina muncita de tine.... (si mai sunt si altele frumoase)
ȘtergereCat de frumos ! Am citit povestea cu nesat, ca si cum ar fi povestea inimii mele. Atat de mult imi doresc si eu o casuta simpla, cum nu-ti imaginezi. Foarte frumos totul! Mi-ar placea si mie intr-o zona ca aici ! Am sa revin sa citesc insemnarile tale !
RăspundețiȘtergereCu mult drag, Mihaela
Multumesc mult Mihaela. Iti doresc din tot sufletul ca visul tau sa devina realitate. Cu siguranta, este minunat sa ai un colt al tau, linistit si plin de iubire!
Ștergere