Deşi îmi plac foarte mult dulciurile, ocolesc pe cât posibil cremele mai grele (care nu prea fac bine la siluetă, nu-i aşa?).
Un tort minunat, cu un blat pe care îl face mama mea de foarte mulţi ani este acesta, pe care l-am adaptat.
Ingrediente:
4 ouă
300 gr. zahăr
10 linguri apă
1 praf de copt
100 gr. nuci măcinate
200 gr. făină
4 clementine
3 pere
10 linguri zahăr pentru glazură
10 linguri zahăr pentru sirop
250 ml apă
Preparare:
Pentru început trebuie să faci blatul, care este foarte uşor de făcut: mixezi cam ½ oră 4 ouă întregi cu 300 gr. zahăr, după care adaugi 10 linguri de apă rece (câte două).
Macină nucile şi le adaugi împreună cu praful de copt şi făina.
Într-o tavă pentru tort (eu am nişte vase care pot fi folosite şi la cuptor şi pe foc, cu mânere detaşabile), faci o glazură din zahăr ars, după care, tapetezi bine pereţii.
Acum curăţă de coajă şi cotor perele, după care le tai în rondele. Ai grijă, dacă îţi plac , poţi să cureţi una în plus căci sigur vei gusta din aceste rondele zemoase şi parfumate!
Curăţă de coajă şi sâmburi clementinele şi le amesteci cu perele, după care aşezi jumătate peste glazura de zahăr.
Răstoarnă în tavă jumătate din cantitatea de blat, apoi restul de fructe şi la sfârşit cea a mai rămas din aluatul de blat.
Pregăteşte cuptorul, încălzeşte-l la 165°C (mediu spre mic la gaze), şi coace 50 minute.
În timp ce se coace, faci un sirop din 250ml apă şi 10 linguri de zahăr,esenţe de rom şi vanilie. După ce ai scos din cuptor, laşi cam 10 minute să se răcorească, după care răstorni siropul.
Cât este fierbinte, răstoarnă cu grijă pe un platou, tava cu gura în jos, şi lasă aşa până se desprinde. Normal, ar trebui să se desprindă uşor datorită sosului de zahăr ars.
Nu simţi un miros pe care l-ai întâlnit parcă cândva în bucătăria mamei, sau poate îţi trezeşte amintiri dulci din copilărie? Nu este o iluzie, sau o părere, este mirosul de zahăr ars care parcă îţi aduce aminte de vata de zahăr şi leagănul cu căluţi care parcă te îndemna să intri în aventura copilăriei tale! Este mirosul de fructe coapte pe care bunica le mângâia cu toată dragostea ei pentru tine.
Şi nu uita, parfumul copilăriei este prima dragoste ce-o împărtăşeai unei vrăbiuţe grăbite, unui pisoi jucăuş ce-şi încolătăcea torsul dulce de şireturile desfăcute şi de borcanul cu dulceaţă, comoara clipelor dulci.
wow,ce bunatate!
RăspundețiȘtergereCe ispititor suna....si ce bine arata...Deja imi place!
RăspundețiȘtergereTe pup si pe curand!!!
Merci Petronela, si eu te pup.
RăspundețiȘtergereArata atat de apetisant hmmmmmm.
RăspundețiȘtergerePupici si weekend placut!
Multumesc Lia,
RăspundețiȘtergerete imbrastisez cu drag si poate la primavara, cand sper sa-mi vad mama si fratele cu toti ai mei, ne vedem (ai mei sunt la Timisoara, iar eu, la celalalt capat....)