O combinaţie care-mi place foarte mult, clătitele şi clementinele (sau portocale/ mandarine). Nu ştiu dacă ar putea fi vreodată o ocazie în care să refuz o clătită!. O poţi combina cu orice, poţi face un antreu minunat sau un desert delicios.
Ingrediente:
½ litru lapte
4 ouă
½ linguriţă bicarbonat de sodiu
2 linguriţe scorţişoară
3 linguri cacao
făină cam ½ kg
6 clementine (portocale sau mandarine) + 6 linguri zahăr
un praf de sare
3 linguri ulei pentru aluat
ulei pentru copt clătitele
Preparare:
Pentru început trebuie să faci aluatul de bază (adică cel clasic): amestecă la mixer laptele, ouăle, făină, uleiul şi puţină sare grunjoasă.
Urmează o îmbunătăţire a variantei clasice. Îi adaugi 3 linguri de cacao şi 2 linguriţe de scorţişoară.
Acum adaugă praful de bicarbonat de sodiu. Amestecă bine la mixer sau la tel până ce aluatul începe să facă nişte bule de aer. Atunci, după ce l-ai obosit atâta, este cazul să-l laşi cam 30 de minute să se odihnească. Nu trebuie să-ţi faci griji dacă aluatul este destul de subţire, în toată perioada de odihnă făina se va umfla şi aluatul se va îngroşa. Dacă aluatul este prea gros, este bine să mai adaugi lapte , dar după perioada de odihnă.
În timp ce aluatul de clătite se odihneşte pentru runda finală, pregăteşte clementinele (portocalele sau mandarinele). Le poţi spăla uşor în jetul de apă rece, le ştergi de apă şi apoi le cureţi de coajă.
Este bine să scoţi sâmburii şi să tai feliile in două sau chiar în trei, funcţie de mărimea feliilor, şi împreună cu zahărul, răstoarnă-le într-o tigaie.
Nu trebuie să pui alte arome căci parfumul clementinelor (portocalelor sau mandarinelor) este de ajuns. Oricum, dacă eşti pofticios, este bine să mai pui o clementină în plus cu 1 lingură de zahăr. Sigur vei degusta de mai multe ori, aruncând priviri furişe spre cratiţă ori de câte ori nu-i eşti prin preajmă.
Lasă pe foc ceva timp, dar trebuie ca zeama ce-o lasă fructele să fie puţin închegată, dar nu ca la dulceaţă. Şi cât timp scade sosul, poţi începe să coci foile de clătite. Pune câte 1 linguriţă de ulei în tigaia de clătite, aşteaptă până se încinge bine şi pune cu un polonic de supă din compoziţie. Ai grijă atunci când întorci clătita. Dacă nu eşti obişnuit s-o întorci printr-o piruetă avântată spre înălţimi, încearcă cu o spatulă lată . Dar dacă eşti dornic să faci figura cu întorsul, asigură-te că nu o răsuceşti prea înalt, rişti s-o atârni de tavan precum o lustră învechită şi prăfuită. Şi chiar dacă ai reuşit să-ti tapetezi tavanul, nu dispera, v-a veni şi timpul când îţi va reuşi. Să-ţi dau un sfat: dacă foaia de clătită este îndărătnică şi nu se desprinde uşor de pe tigaie este bine să mai aştepţi puţin: înseamnă că nu este bine coaptă. Când ai reuşit să întorci clătita ai grijă că pe faţa nr.2 trebuie să stea mai puţin. Oricum, focul este bine să-l dai la potrivit puţin spre iute. Dar să nu uiţi să mai amesteci puţin şi în sosul de fructe.
Deşi este destul de plictisitor să coci clătitele, trebuie să te gândeşti că la sfârşit te vei înfrupta din ele, atât cât îţi poţi îngădui, şi nu vei regreta timpul cât ai stat de strajă la tigaie. Şi ca timpul să fie mai plăcut, cât coci foile, încearcă o clătită fără umplutură, simplă, şi vei vedea că merită timpul petrecut. Gust de ciocolată amăruie şi scorţişoară îţi invadează gura, iar parfum de ciocolată topită îţi va înfiora nările.
Şi dacă sosul de fructe este gata, te poţi pregăti de excursia pe care ţi-am propus-o: o călătorie în lumea viselor dulci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu