praz cu ciuperci gratinate

Prazul nu a reprezentat pentru mine ceva care să-mi dea fiori şi să-mi trezească poftă de mâncare. Şi totuşi, într-o zi, când  parcă plictisită de toate felurile de mâncare ce parcă se repetă obsesiv, m-am gândit la ceva ce nu mai încercasem până atunci şi la o combinaţie pentru care eram gata să risc.

Prazul cu măsline nu mă incita, iar alte feluri de mâncare clasice cu praz nu erau nici ele pe lista mea de preferinţe. Urma, deci, să risc un prânz, dar merita să încerc ceva nou.

Număr de porţii: 6

Timp de preparare: 30 minute

Timp de gătire: 55 minute

Dificultate: mediu

Categorie: mâncăruri

Ingrediente:

1 kg ciuperci

5 fire de praz

1 ceapă uscată

1 morcov mijlociu

½ ţelină

1 păstârnac

1 căpăţână usturoi

250 gr. caşcaval (sau caş bine scurs de zer)

5 ouă

cimbru

tarhon

busuioc

sare grunjoasă

piper

ulei

Preparare:

Spală bine ciupercile, taie din ele cubuleţe şi răstoarnă-le într-o tigaie în care ai pus 2 linguri de ulei.

 Răsfiră peste ele puţină sare grunjoasă, câteva frunze de cimbru şi tahon. Curăţă de coajă usturoiul, tocă-l sau taie în felii şi amestecă împreună cu ciupercile. Ţine ciupercile pe foc puţin spre iute până ce zeama pe care o lasă se evaporă.

 Curăţă de coajă ţelina, morcovul, păstârnacul şi ceapa, după care le clăteşti cu un jet de apă rece

 Curăţă prazul de foile bătrâne şi ofilite, plimbă-l printr-un jet de apă rece. Faci toate aceste operaţii cât timp sunt ciupercile pe foc. După  s-au înmuiat ciupercile, răstoarnă-le într-un castron să-şi aştepte rândul, şi mai pune 2-3 linguri de ulei în tigaie.  Răstoarnă prazul ce l-ai tăiat rondele.

Am mâncat la cineva o mâncare de praz şi nu mi-a plăcut prazul fiert, şi, în consecinţă, am preferat să-l înmoi în câteva linguri de ulei. De fapt este mult spus că l-am înmuiat. Este mai mult fript la foc destul de iute. Deci, nu-l ţii pe foc mai mult de 5 minute, timp în care are timp să prindă puţină culoare roşietică, dar fără să-i atingi din verdele său intens. După cele 5 minute, pune un praf de sare şi  răstoarnă prazul în alt castron (of, îmi pare rău, se vor strânge cam multe vase la spălat!).

Rade rădăcinoasele pe răzătoarea cu ochiuri mari, taie mărunt ceapa şi le răstoarnă în aceeaşi tigaie în care ai fript prazul. Mai adaugi dacă este cazul, 2-3 linguri de ulei şi puţină sare. Le ţii cam 5-6 minute, timp în care se vor înmuia puţin.

Rade caşcavalul (sau caşul) pe ochiurile mari ale răzătoarei.

Cam până aici a fost pregătirea ingredientelor. Acum trebuie să le aşezi într-o tavă pentru copt. Ungi tava cu puţin ulei şi o tapetezi cu griş.

Primul strat va fi prazul pe care îl întinzi cu o spatulă din lemn. Peste praz aşează rădăcinoasele. Condimentează cu cimbru, tarhon, busuioc şi puţin piper. Răsfiră stratul de caşcaval ras peste toate celelalte.

Spală ouăle cu puţină apă, şterge cu prosop de hârtie şi desprinde-le de coajă. Le aşezi într-un bol şi le baţi uşor cu un tel până ce se omogenizează gălbenuşele cu albuşele.

Ultimul strat, ciupercile, îl aşezi peste celelalte, îl nivelezi şi mai pui câteva fire de condimente: busuioc, cimbru şi tarhon. Răstoarnă omleta având grijă să cuprindă uniform toate straturile.

Încinge cuptorul la 170ºC (mediu la gaze) şi coace totul cam 55 minute.

Să-ti spun sincer, am avut o surpriză plăcută să constat că am găsit un gust nou la praz, deloc neplăcut, aşa cum mă aşteptam. Prin frigerea prazului, nu am mai găsit gustul acela puţin leşios dulceag, şi gustul cel nou s-a amestecat perfect cu cel al ciupercilor. Da, nu am ratat un prânz plin de surprize plăcute, şi o delicioasă salată de sfeclă roşie a fost un companion perfect.  Am reuşit să adaug prazul pe lista mea de preferinţe. Şi cum pofta vine mâncând, aşa se zice, pot să vă spun că eu eram nerăbdătoare înainte de a-mi aşeza în faţă, precum vitrinele frumos împodobite, toate cele pentru un prânz cu familia mea, căci nu numai mirosul puţin necunoscut, dar incitant, îmi înfioră nările şi imaginaţia, dar şi privirea ce mi se aşternu peste culorile arămii ale ciupercilor, îmi dădură toate ghes să-mi încep mai repede şi mai tumultuos prânzul, iar familia mea mă răsplăti cu un zâmbet ce făcea cât o mie de mulţumesc.

Şi ţie îţi doresc să ai parte de zâmbetele cele mai înduioşătoare şi pline de iubire, iar la sfârşitul prânzului să te gândeşti că poţi repeta experienţa şi la cină. Nu te vei plictisi.