Vara a
devenit o frumoasă amintire, iar nostalgia pentru zilele tumultoase de vacanţă
rămâne să ne cuprindă visele în serile târzii. Doar piaţa plină cu minunăţiile grădinilor pârguite ne mai ţine
într-un ritm la care vom visa iarna la „gura şemineului”.
Am să-ţi
povestesc despre o reţetă pe care am făcut-o nu de mult, când, fiind la Moşie, un bun prieten vecin,
de loc de prin Maramu’ Negrileşti, îmi povesti despre plăcintele cu varză pe
care le făcea Buna lui. Mi-a dat o idee grozavă, şi imediat am încropit această
plăcintă, dar, în încercarea mea de a găsi noi şi noi reţete, iată ce am făcut:
ingrediente:
aluatul:
250 gr.
mălai grisat foarte fin
400 gr.
făină albă de bună calitate
1 cub
(25gr.) drojdie proaspătă
2 linguriţe
zahăr
400ml apă
100ml ulei
sare
grunjoasă (sau marină)
umplutura:
½ varză mai
îndesată (cam 1kg)
2 cepe mari
2 morcovi
mijlocii
2 linguri
paprică dulce
50-60ml
ulei
piper negru
şi roşu măcinat
ardei iute
frunze de
creson
frunze de
pătrunjel
cimbru
2 frunze de
dafin
frunze de
măcriş (sau borş pentru acrit)
preparare:
umplutura:
Taie varza
mărunt , presară puţină sare şi frământ-o bine până se înmoaie. Lasă la
aşteptare cam 15 minute, apoi stoarce bine zeama. Între timp. Curăţă ceapa şi
morcovii. Pune într-o cratiţă puţin ulei (cam 50ml) şi pune la înmuiat ceapa
tăiată mărunt şi morcovul dat prin răzătoarea cu ochiuri mari. Adaugă varza
stoarsă bine şi pune un capac pentru a fierbe puţin. După 10 minute adaugă condimentele,
piperul, paprica, dafinul, cimbrul, şi, dacă îţi place mai condimentat, felii
subţiri de ardei iute. Când varza a fiert, dă capacul jos de pe cratiţă,
măreşte puţin flacăra şi căleşte varza puţin. Pentru a o acri foarte puţin ai
doua posibilităţi, prima, frunzele de măcriş. Eu am adoptat această metodă
pentru că am măcriş, îmi place, şi este foarte sănătos. Spală bine frunzele de
măcriş, toacă-le şi le adaugi la varză când este aproape fiartă. Dacă foloseşti
borş, este bine să-l adaugi la început (cam o cană de 200ml).
După ce ai
călit-o uşor, dă la răcit, apoi taie
mărunt frunzele de pătrunjel şi măcriş, amestecă bine şi acum poţi spune că ai
terminat de preparat umplutura. Trebuie să recunoşti că, deşi nu este foarte
complicat, trebuie să dispui de ceva timp.
aluatul:
Mă gândeam,
că aşa cum este foarte bine venită o mămăliguţă pe lângă o varză călită, tot
aşa pot încorpora un strop de mălai în aluatul de plăcintă. În definitiv,
mămăliga şi pâinea sunt doua componente de bază în bucătăria tradiţională
românească, deci, de ce să le ţin separat şi să nu le contopesc într-un aluat
ce însoţeşte o mâncare prietenă cu pâinea, dar şi cu mămăliga.
Pune
într-un bol făina şi mălaiul, amestecă-le bine până se încorporează. Încălzeşte
puţin apa şi răstoarnă peste făină. Separat, într-un castronel, mărunţeşte
drojdia, adaugă zahărul şi amestecă puţin. Vei vedea că se lichefiază imediat,
şi atunci răstoarn-o în bolul cu făina. Frământă un aluat la care mai adaugi în
timpul frământării uleiul şi sarea. Aluatul trebuie să fie ca o minge elastică.
Eu o pun la frământat la maşina de pâine în următoarea ordine: apă, ulei, sare,
făină, mălai, drojdia dizolvată cu zahăr. Lasă
aluatul să crească la temperatura normală a camerei (eu l-am scos afară,
în bucătăria de vară, la o temperatură de 24°C).
Pe o
planşetă din lemn, presară puţină făină, rulează aluatul până îl faci un sul de
6-7cm în diametru, îl tai rondele de 4cm grosime, şi, din fiecare rondelă întinde
cu sucitorul o foaie (cam de 5mm grosime) pe care răstoarnă varză din belşug.
Nu te
chinui să le tai marginile. Lasă aşa, o formă neregulată, este mai interesant
aşa.
Îndoaie foaia,
suprapune marginile şi lipeşte-le cu furculiţa.
Într-o
tigaie pune ulei şi când s-a încins, pune la prăjit plăcintele, dar ai grijă,
înghit mult ulei şi este bine ca, atunci când le scoţi din tigaie, să le aşezi
pe un prosop de hârtie absorbant, sau poţi aşeza prosopul între straturi de
plăcinte aşa cum fac eu.
Lasă cam 15
minute ca să se scurgă de ulei, scoate şerveţele şi aşează plăcintele într-un
vas în care ai aşezat înainte un strat
de şerveţele absorbante. Se servesc, de preferat, calde, alături de familie şi
prieteni, dar îţi garantez că nu vei refuza nici una care s-a răcit.
Muşcă cu
poftă din plăcinta caldă aburindă şi vei fi surprins de aluatul pufos, diafan şi uşor crocant pe margini. Din
interiorul plăcintei se revarsă fâşii de varză cu miresme ce le ştii din
copilăria puţin îndepărtată, când, în dragostea-i nemărginită, te răsfăţa
bunica la ceas de seară. Ce de amintiri îţi dau năvală că nu ştii ce să mai
crezi! Oare, în clipe de fericire împlinită, s-a întors cumva ceasul şi ţi-ai
regăsit copilăria cea neprihănită când, alături de părinţi erai răsfăţatul din inimi şi bucatele alese de pe
masă?
Placinta cu varza a fost slabiciunea mea. In copilarie refuzam dulciurile in favoarea ei. Numai ca bunica le facea ca pe un strudel. Am incercat si eu, numai ca nu au iesit la fel de bune. Am sa le incerc pe astea sigur, ca mi-ai trezit curiozitatea
RăspundețiȘtergereIntotdeauna retetele bunicii nu vor fi niodata egalate caci ele voi fi invaluite in misterul copilariei si dragostea buncii.
RăspundețiȘtergereFoarte buna!!!
RăspundețiȘtergereTe pup!
Multumesc Alynusa,
RăspundețiȘtergerepup si eu
Stii ca ador placintele cu varza...asa ca sigur mi-ar place si asta...ma intriga aluatul tau!
RăspundețiȘtergereTe pup si-ti urez o seara placuta!!!
Vai, Petro
RăspundețiȘtergere... stii ce grozav a iesit aluatul?
pupici si eu, noapte buna.
Splendoare!!! Si mie imi place varza cu mamaliguta...las la o parte orice pentru ea...puuuup cu drag Grazti!!!!
RăspundețiȘtergereRuxy,
RăspundețiȘtergereNu ma tenta!
pup si eu cu drag.