marți, 6 decembrie 2011

vegan_plăcinta mea cu varză proaspătă călită


Vara a devenit o frumoasă amintire, iar nostalgia pentru zilele tumultoase de vacanţă rămâne să ne cuprindă visele în serile târzii. Doar piaţa plină cu  minunăţiile grădinilor pârguite ne mai ţine într-un ritm la care vom visa iarna la „gura şemineului”.
Am să-ţi povestesc despre o reţetă pe care am făcut-o nu de mult, când, fiind la Moşie, un bun prieten vecin, de loc de prin Maramu’ Negrileşti, îmi povesti despre plăcintele cu varză pe care le făcea Buna lui. Mi-a dat o idee grozavă, şi imediat am încropit această plăcintă, dar, în încercarea mea de a găsi noi şi noi reţete, iată ce am făcut:

ingrediente:
            aluatul:
250 gr. mălai grisat foarte fin
400 gr. făină albă de bună calitate
1 cub (25gr.) drojdie proaspătă
2 linguriţe zahăr
400ml apă
100ml ulei
sare grunjoasă (sau marină)
            umplutura:
½ varză mai îndesată (cam 1kg)
2 cepe mari
2 morcovi mijlocii
2 linguri paprică dulce
50-60ml ulei
piper negru şi roşu măcinat
ardei iute
frunze de creson
frunze de pătrunjel
cimbru
2 frunze de dafin
frunze de măcriş (sau borş pentru acrit)
 
preparare:
            umplutura:
Taie varza mărunt , presară puţină sare şi frământ-o bine până se înmoaie. Lasă la aşteptare cam 15 minute, apoi stoarce bine zeama. Între timp. Curăţă ceapa şi morcovii. Pune într-o cratiţă puţin ulei (cam 50ml) şi pune la înmuiat ceapa tăiată mărunt şi morcovul dat prin răzătoarea cu ochiuri mari. Adaugă varza stoarsă bine şi pune un capac pentru a fierbe puţin. După 10 minute adaugă condimentele, piperul, paprica, dafinul, cimbrul, şi, dacă îţi place mai condimentat, felii subţiri de ardei iute. Când varza a fiert, dă capacul jos de pe cratiţă, măreşte puţin flacăra şi căleşte varza puţin. Pentru a o acri foarte puţin ai doua posibilităţi, prima, frunzele de măcriş. Eu am adoptat această metodă pentru că am măcriş, îmi place, şi este foarte sănătos. Spală bine frunzele de măcriş, toacă-le şi le adaugi la varză când este aproape fiartă. Dacă foloseşti borş, este bine să-l adaugi la început (cam o cană de 200ml).
 
După ce ai călit-o uşor, dă la răcit, apoi  taie mărunt frunzele de pătrunjel şi măcriş, amestecă bine şi acum poţi spune că ai terminat de preparat umplutura. Trebuie să recunoşti că, deşi nu este foarte complicat, trebuie să dispui de ceva timp.
aluatul:
Mă gândeam, că aşa cum este foarte bine venită o mămăliguţă pe lângă o varză călită, tot aşa pot încorpora un strop de mălai în aluatul de plăcintă. În definitiv, mămăliga şi pâinea sunt doua componente de bază în bucătăria tradiţională românească, deci, de ce să le ţin separat şi să nu le contopesc într-un aluat ce însoţeşte o mâncare prietenă cu pâinea, dar şi cu mămăliga.
Pune într-un bol făina şi mălaiul, amestecă-le bine până se încorporează. Încălzeşte puţin apa şi răstoarnă peste făină. Separat, într-un castronel, mărunţeşte drojdia, adaugă zahărul şi amestecă puţin. Vei vedea că se lichefiază imediat, şi atunci răstoarn-o în bolul cu făina. Frământă un aluat la care mai adaugi în timpul frământării uleiul şi sarea. Aluatul trebuie să fie ca o minge elastică. Eu o pun la frământat la maşina de pâine în următoarea ordine: apă, ulei, sare, făină, mălai, drojdia dizolvată cu zahăr. Lasă  aluatul să crească la temperatura normală a camerei (eu l-am scos afară, în bucătăria de vară, la o temperatură de 24°C).
Pe o planşetă din lemn, presară puţină făină, rulează aluatul până îl faci un sul de 6-7cm în diametru, îl tai rondele de 4cm grosime, şi, din fiecare rondelă întinde cu sucitorul o foaie (cam de 5mm grosime) pe care răstoarnă varză din belşug.
Nu te chinui să le tai marginile. Lasă aşa, o formă neregulată, este mai interesant aşa.

 
Îndoaie foaia, suprapune marginile şi lipeşte-le cu furculiţa.
Într-o tigaie pune ulei şi când s-a încins, pune la prăjit plăcintele, dar ai grijă, înghit mult ulei şi este bine ca, atunci când le scoţi din tigaie, să le aşezi pe un prosop de hârtie absorbant, sau poţi aşeza prosopul între straturi de plăcinte aşa cum fac eu.
 
Lasă cam 15 minute ca să se scurgă de ulei, scoate şerveţele şi aşează plăcintele într-un vas în care ai aşezat  înainte un strat de şerveţele absorbante. Se servesc, de preferat, calde, alături de familie şi prieteni, dar îţi garantez că nu vei refuza nici una care s-a răcit.
 
Muşcă cu poftă din plăcinta caldă aburindă şi vei fi surprins de aluatul  pufos, diafan şi uşor crocant pe margini. Din interiorul plăcintei se revarsă fâşii de varză cu miresme ce le ştii din copilăria puţin îndepărtată, când, în dragostea-i nemărginită, te răsfăţa bunica la ceas de seară. Ce de amintiri îţi dau năvală că nu ştii ce să mai crezi! Oare, în clipe de fericire împlinită, s-a întors cumva ceasul şi ţi-ai regăsit copilăria cea neprihănită când, alături de părinţi erai  răsfăţatul din inimi şi bucatele alese de pe masă?

8 comentarii:

  1. Placinta cu varza a fost slabiciunea mea. In copilarie refuzam dulciurile in favoarea ei. Numai ca bunica le facea ca pe un strudel. Am incercat si eu, numai ca nu au iesit la fel de bune. Am sa le incerc pe astea sigur, ca mi-ai trezit curiozitatea

    RăspundețiȘtergere
  2. Intotdeauna retetele bunicii nu vor fi niodata egalate caci ele voi fi invaluite in misterul copilariei si dragostea buncii.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stii ca ador placintele cu varza...asa ca sigur mi-ar place si asta...ma intriga aluatul tau!
    Te pup si-ti urez o seara placuta!!!

    RăspundețiȘtergere
  4. Vai, Petro

    ... stii ce grozav a iesit aluatul?
    pupici si eu, noapte buna.

    RăspundețiȘtergere
  5. Splendoare!!! Si mie imi place varza cu mamaliguta...las la o parte orice pentru ea...puuuup cu drag Grazti!!!!

    RăspundețiȘtergere